m-am mutat la http://dinbloculturn.wordpress.com

totul in jurul  porcariei cu intrunirea  nato va fi odios. Odios bourne!!!! Odi Osbourne!!!

"Bai , e ca dracu de intuneric aici "-spuse lucifer

cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

acuma stiu......era un motel ieftin in care trebuie sa bagi moneda ca sa iti porneasca televizorul sau aerul conditionat ...asternuturile folosite si mirosul de praf invelit in mucegai erau pretutindeni...de undeva de langa camera mea veneau spasmodic coruri de gemete infundate, semn ca doamnele inchiriate cu ora isi faceau constiincios treaba....din cand in cand , o tuse tabagica cobora infundat din tavan..soferii de tir si comis voiajorii erau lalolalta cufundati in intuneric, loiali modului lor de viata repetitiv. acolo fericirea e fragmentata, pisata si imprastiata in cotloanele cele mai ascunse, la fel ca otrava de soareci..nu reusesc sa adorm....incerc sa imi aprind nervos o tigara uda, pe care fara sa imi dau seama incep sa o mestec...gustul amarui de tutun imi inunda gura iar gandurile mele se regrupeaza incet catre dennis....e si normal sa se intimple asta, pentru ca azi se implineste un an de cand m-am despartit de el....nu mai stiu nimic de el si nici nu am curaj sa ii scriu un rand, un sir....ma refugiez in fiecare noapte in moteluri ca acestea, ca intr-un templu sacru din indepartata combodgie....oare acolo barbatii se iubesc intre ei?
dennis.....dennis era incantator... ingrozitor de frumos, un pic prea tanar insa..
oare il caut sau incerc sa fug de el ? calatoriile mele au inceput cu sfarsitul relatiei dintre noi....pina atunci.....locurile noastre de dezmat erau hotelurile luxoase si paturile cu asternuturi de matase...m-am infruptat din trupul sau tanar asa cum un flamand s-ar infrupta cu cele mai mari delicatese la un ospat maret la care a ajuns cu totul intimplator...uneori savuram fiecare particica din el asa cum renumitii degustaori de vinuri scumpe isi plimba licoarea dintr-o parte in cealalta a gurii , inainte de a o pravali inspre stomac...batranetea mea s-a pogorit ca o umbra upercut asupra tineretii lui..razboiul infidel dintre generatii se desfasura aproape armonios acolo , in noptile albite de parfuri scumpe...o sa ne iubim mereu asa.....ne spuneam unul altuia....stiam ca mintim amandoi....
de undeva din stanga mea se aude o usa trantita....tresar usor, mai degraba dintr-un reflex conditionat decit provocat de vreo spaima usoara.....
si uite ca s-a facut iarasi dimineata.....uneori numai dimineata devreme iti dai seama cat de tarziu s-a facut...
se aud deja primele zgomote de motoare uriase, semn ca primii care se trezesc si pornesc la drum sint soferii de tir...peste putin timp ii urmeaza comis-voaiajorii si apoi eu...aceasta este intotdeauna ordinea, de cand am recunoscut ca imi este dor de dennis si mai ales de cand l-am pierdut pentru totdeauna in accidentul ala monstruos , de pe autostrada... exact acum un an...

( oare ce am ajuns sa numar acum.....un an de zile de cand dennis a disparut de langa mine, un an de zile de cand s-a intimplat accidentul sau un an de zile de cand mi-am dat seama ca viitorul meu va fi compus doar din amintirile cu el? )

ma gandeam sa iti las o amintire, ceva acolo...pentru cand nu am sa mai fiu...dar nu am gasit nimic...asa ca...am hotarat sa mai fiu...

ar fi cazul sa abuzam un pic mai mult de minunile din noi....asta inseamna ca ne provocam un abuz de incredere?

ieri, o domnisoara cocheta mi-a marturisit ca o dor ovarele.  e cel mai frumos compliment pe care l-am primit pina acum de la cineva...