a serios road trip

Daca te simti Guliver in Tara Piticilor si arunci o piatra inspre luna plina
o sa ai aceeasi senzatie pe care am avut-o eu in drumul spre Sighisoara;
“peisajul de windows vista “- copyright Atari Cubecast si piesele lungi de kilometri intregi copyright Plastikman , au intregit planul 3 D din fata ochilor mei.
Am ajuns intr-un décor medieval cu accente usor gotice,unde cimitirul e pus la inaltimea celui mai inalt deal intru delectarea turistilor rataciti.si nici macar a acelora, pentru ca, spre surpinderea mea, Sighisoara nu era asediata decit
de razele desktopice ale lunii si de localnicii resemnati.
Locul de pierzanie salasluieste chiar sub turnul lui vlad, cel cu ceasul zgomotos,
intr-un design de club imbracat in caramida rosie si tepuse cu virful
tupeist in sus…. Acolo au navalit peste tinerii spectatori sunetele minimalistice.Fara nici o tactica concreta de invaluire, tinerii pokemoni si domnisoarele pudrate in exces s-au predat usor unui Hauteculture melancolique, posesor de razboi pudrat cu vanilie;apoi un Atari prea coerent, dar al carui razboi a rasculat lumile interioare ale participantilor.Fiecare cu delirul sau..
Nici nu mai stii daca dupa o noapte ca asta consumul de orice e considerat prin definitie un abuz.Si probabil ca nici nu iti dai seama ca atunci cand nu iei viata prea in serios, moartea la bascalie si cand incepi sa explorezi lucruri dincolo de limitele ratiunii, toate astea la un loc se cheama cumva Divina Comedia?
Chiar asa, Mircea ! De ce umbrele nu au culori?

Recent, in Venezuela s-a hotarat de catre presedintele Chavez sa se dea ora inapoi sau inainte, in asa fel incat ora oficiala a acestei tari sa nu mai coincinda cu cea a Statelor Unite. Asta inseamna ca poate pana la urma, fiecare dintre noi va fi liber sa-si stabileasca propriul sau fus orar; sa-si calculeze cum vrea zilele saptaminii si de ce nu sa-si aleaga anii de nastere. Oricum si viata si moartea sunt pina la urma niste calcule matematice riguroase si asta ne inspaiminta uneori. Nasterea in jurul unei anumite luni si moartea in jurul unei anumite varste. Come on! Propun ca fiecare dintre noi sa isi aleaga singur ce zi a saptamanii urmeaza in ziua imediat urmatoare, ce luni din an ar vrea sa le repete, sa ne schimbam numele tarii sau chiar zilele de nastere. Am putea da nastere la un mic haos controlat. Evident totul sub obladuirea unui comitet select care sa ia tot haosul intr-un mic calcul mai putin matematic si mai mult estetic. Altfel ne-am putea trezi cine stie, Doamne Fereste, cu imnul national schimbat in “ma mananca palma stanga “, noul hit al domnului Guta. Numai ca de-aici am ajunge la vesnica polemica a dictatorilor “luminati”, cei care impanzesc oarecum uniform tinuturile din toate cele patru puncte cardinale ale propriului nostru glob. Iar daca te arunci sub un brad de Craciun, globul cel mai stralucitor galben-mov iti va face cu ochiul,iar tu te vei repezi salbatic sa –l strivesti in mana. De undeva din off, un grup de copii batrani ( genul celor care participa la concursuri tv, impinsi de la spate de parinti complexati), iti vor canta “ O brad frumos!!! Obraji frumosi!!! Abia atunci iti vei da seama ca ai un inceput de febra , ai inceput sa delirezi si ca ochii iti sticlesc a pericol. Iti arunci capul sub jetul rece de apa care o sa iti stinga lava incadescenta din capul tau. Abia atunci ai sa te uiti la ceasul de la mana si ai sa exaclami uimit “s-a dat ora inapoi cu o ora jumatate, saptamina inainte cu 10 zile ! A venit Craciunul Consumatorilor”.

azi a inceput asa!

sa nu ne pierdem calea!

Cadru strans.compartiment de tren vechi.banchete roase de vreme si de molii.ferestre murdare.afara ploua ! personajele sint imbracate gros. geamurile pe interior sint aburite.de la caldura extrema.imbulzeala pe peron.o gara uitata undeva prin tara.zgomotul de fond e asigurat de voci tabagice.miros amestecat de palinca si transpiratie perena.un preot Greco-catolic striga in gura mare.vorbeste in Latina, cu accent de latrina. Isi apostrofeaza tovarasii de calatorie.trudeste din zor cu citate despre apocalipsa.in compartimentul alaturat alte voci una dintre ele se distinge clar.glas de tenor. Atentie se canta! “noi sintem romani “ si “trec batalioane romane, Carpatii”. Nimeni nu pare mirat si fiecare participant la calatorie isi vede in continuare de propria sa conversatie conventionala.e duminica si lumea pare resemnata.si duminica in sine e prea conventionala. Nu este un sccenariu de film de competitie internationala.nici un inceput de nuvela vulgar-realista.Este doar un crampei dintr-un cadru fix, in acceleratul de Timisoara-Cluj. In Romania anului 2007 ! La multi ani, Romania!

Un pahar plin de vin rosu, o tigara aprinsa in mana dreapta . Imi privesc inelul subtire si ma gandesc ca am implinit o varsta onorabila.Sint o tipa misto, foarte increzatoare si absorbita de ganduri perene.Lumea m-ar putea striga domnisoara Reluare.pentru ca fac uneori acelasi lucru de doua ori.Bunaoara ma leg si ma dezleg la sireturi si iar ma leg si ma dezleg.Alaltaieri m-am fardat strident cu albastru la ochi, rimel violent si rosu extrem pe buze.Apoi mi-am intins tot machiajul pe fata.Am dureri surde din cauza pms-ului asta oribil.Parca as avea in mine o armata de pitici voinici care imi ciocanesc ovarele la intervale egale.Imi vine sa scriu o metafora care sa faca tastatura de la computerul meu sa lacrimeze.dar nu ma simt in stare inca.mi-am parasit iubitul sau el m-a parasit pe mine?
Dau numai peste barbati care nu isi dau ciorapii jos atunci cand fac dragoste!Nu mai conteaza acum ! Dormitorul meu s-a rasucit cu fundul in sus ! Acum sau deocamdata ,nimic nu e minunat in viata mea ! Doar functioneaza! Ma duc sa aprind lumina ! intunericul e prea rece!

Recuperatorul de chei

E foarte frig.de dimineata am luat un taxi spre centru,spre cele cotidiene.soferul pronunta la trei fraze cuvantul "genocid".la comanda nu a raspuns nimeni.am iesit in strada la 7.30 dimineata si mi s-au cutremurat tamplele.drumuri inca in reparatii,decopertari de jur imprejur,ce sa mai,o dimineata profund gri.mi-ar fi placut sa am o punga de alune prajite in buzunar si sa arunc cu arhida in trecatori.oricum eram pus pe harjoana.Bucurestiul asta imi ofera marele avantaj al ascunderii identitatii. inainte de plecare am deschis geamul de la chicineta,eram undeva intre Inaritu si Hitchcock.se instalau si interfoanele azi.inca o cheie in plus pe inel.atatea chei,atatea responsabilitati.in taxi era caldut,nenea mergea pe contrasens,urla a genocid.

Ce subveriv ,nene? Mashurile astea oribile de pe blocurile bucurestene sint la fel de subversive cum este starea de rigoris mortis la cei mai putini norocosi dintre noi.Cum stam noi stocati in blocurile astea turn, acoperiti de mashurile publicitarilor romani, deja parca asistam la propria noastra inmormintare fastuoasa;cu mashul de la asigurari de viatza de la ING infasurat ca un drapel national pe un sicriu second hand.Pe bune !!!! Dragi publicitari, dati-le jos ! lumina soarelui care ne intra in case e cea mai buna reclama non subversiva la faptul ca aveti cele mai intunecate minti cand ne propuneti asa ceva!
Xavier , cel de la french connection, care ne-a vizitat de curand crematoriile bucurestene a tras semnalul de alarma.ne-am rusinat un pic, ce-i drept , dar ne-am insusit la critique.Multumim, domnule Xavier! Fait accompli! Mircea !!!!!! Fa-te ca lucrezi!

Si dupa toata shimonoseala de saptamanile trecute,cu peisaje si culori si tot felul de idei naturiste,ne-am intors in Bucuresti pentru subversiv si controversa.Lasam concepte care par demult uzate sa treaca pe langa noi,avand si infinitul curaj de a critica fara argumente valabile.Ne gasim de fapt intr-un cos cu fructe si nu prea stim care ne e menirea.Tocmai deruta de care dam dovada provine dintr-o manipulare mai mult decat grosolana,pe care pretindem ca o cunoastem de-a binelea si pe deasupra o si controlam.Ei bine, nu e chiar asa.Xavier Faltot este cel pufneste de surprindere cand inca vede intr-o capitala europeana mash-uri pe blocuri de locatari. Bucurestiul are nevoie de o amenda sanatoasa pentru perturbare,pentru ca aici suntem privati de orice regula a bunului simt si nici macar nu ne dam seama de asta.La Controverse incearca in mod evident sa scoata la lumina subliminalul corporatist.Ridicam peiorativ din spranceana cand vine vorba de globalizare, manipulare in masa, media si efecte nocive aferente etc,pretindem de la noi insine un occidentalism care nu ni se potriveste pe cat credeam. Aici jonglam inteligent cu tot felul de concepte,dar substantivul Est nu ne spune mare lucru.Xavier a venit pentru cateva zile in Bucuresti si a activat in forta. A facut proiectii in Embryo, iar lumea isi ascundea cumva rusinea intre palme. De fapt tot despre o palma vorbim si in cazul fracezului, care cu buna vointa a incercat sa se rasteasca la noi pentru putina intriga. In cazul lui a insitiga este altruism. Pentru ca intr-un final luptam cu totii pentru autenticitate si libertate,numai ca ne lipseste cam mult pentru a ne delimita spatiul individual...noua,romanilor. Asa ca traiasca subversivul,pentru ca numai prin stimulare indirecta e posibil sa ajungem undeva..cumva.

http://www.myspace.com/guidedurenard

Sambata , pe la pranz. Ploaie marunta si nici o pasare pe cer. Drumul spre iasi e pavat cu baltoace swarovsky.Rufe inegrite..intinse la uscat pe fire de electricitate.Oameni gri, cu santuri pe fata si mersul greoi.Nori negri, gata de atac….parca stau la panda.Ceasul prinde clipa, iar clipa prinde gandul.celelalte ganduri care au scapat se regrupeaza in alta parte.asteapta cuminti sa le vina randul.iti dai seama ca iti irosesti viata? Valiza e aproape goala, iar cand intorci capul….nu vezi decit drumul lasat in urma.wolkswagenul toarce usor, si mirosul umed de cauciuc inunda masina.
Iasul e ca un tort cu luminari aprinse .Pasii ne poarta la Hypnotic.Tineri atent imbracati.sunetele se izbesc usor de tine, fara sa te deranjeze.underworld e acolo, cu noi.in dreapta un tanar cu carare intr-o parte e purtat usor de o cravata subtire, neagra.alaturi de o camasa verde inchis.luminile incep usor usor sa plece.mai apuc doar sa zaresc o domnisoara cu o rochie Audrey Hepburn, albastra.tine cu ea, stransi pe picior pantofi albi cu buline albastre.si catarama gri.ochii participantilor nu se mai vad....dar se cauta unii pe altii.trebuie sa plec.ajung in alta parte….loc privilegiat de oameni privilegiati. Sky? burghezi putini gentilomi.sampanie Chamdor, pahare cu gat inalt.muzica groovy in surdina.de undeva dintr-o boxa apare senor Coconut.la fel de discret dispare.prima inghititura de sampanie imi umezeste gatul. A doua o urmareste atent.mi se aprinde tot corpul .are gust de mere coapte .conversatiile se poarta imbibate in protocol.femei frumoase, cu mici accente vulgare.totul e asezonat cum trebuie.in loc de betigase parfumate, miros violent de trabuc.barbatii parca nu mai au implant de ceafa.o domnisoara depune un sarut discret pe obrazul unui barbat.s-au regasit!plec fericit!ma gandesc la doamna T.ea sigur nu se gandeste la mine.
Pe drumul de intoarcere…tacere.zaresc tacut o casa nobila, stransa puternic in brate de iedera ingalbenita.a fost candva casa bunicilor mei.acum parca e o lebada cu o aripa rupta.Nu plange, domnule! Trebuie doar sa stii ce faci de-acum incolo!
Ai reusit vreodata sa iti privesti chipul oglindit pe spinarea unui carabus? Ochii, buzele si sprancenele tale devin caleidoscopice.
Duminica la pranz.Ploaie marunta si iarasi nici o pasare pe cer.ma intorc la mircea.orasul meu m-a regasit.sint iarasi prizonierul sau!

M-am intors din Moldova....... a fost ca o plimbare intr-un borsh carrera...

sa incercam sa vizualizam sunetele ca pe niste furnici care se plimba pe un portativ galben.
ieri o masina a deraiat la impactul cu realitatea, iar din cauza lor s-au inmultit infirmii de migrene.Tot asa am ajuns sa avem orase populate haotic.unde pomii au nume de filozofi, iar strazile de cifre.

blocul turn

sa faci o piesa din cinci,sase sample-uri si pe ele sa te joci numai cu oscilarea bpm-ului.fara efect si fara alt tip de metoda de melanj,doar bpm modificat pe alocuri.e o chestie de ritm.
egoexpress-start-stop

pornim acest blog pentru ca suntem oameni care traiesc prin prisma emotionalului. lucram permanent la feedback,in sensul ca actionam cu usurinta intru stimularea lui.scriem acum aici pentru ca ar fi demn de mila sa risipim reactii.traim in directia organizarii planului suprem. suntem in punctul in care probabil ca am ostenit in ritmul progresului.luam o pauza motivata si adeseori,in fata calculatorului ,impartasim cu fervoare,stupoare si orice ne face pe noi sa clintim evenimente trecute sau petrecute,in functie de absolut orice.asa ca probabil unul dintre noi o sa inceapa sa impinga de la spate si celalalt se va simti onorat.ne bazam pe coexistenta,pentru ca stim bine cum ca echipa din doi e mai puternica. ne permitem sa pornim de la fundamentele notiunii de sincer,astfle promitand ca vom fi constanti.daca viata o ia pe aratura si suntem nevoiti sa capitulam,la momentul respectiv o sa semnalam disperarea printr-un afis la vedere.pana atunci o sa ne concentram pe real si o sa vorbim linstiti de cate ori o sa avem chef.pentru ca noi suntem prieteni si daca e musai sa dam semnatura cum ca o sa ne pastram constanta,atunci cu cel mai mare drag va invitam la guichet.