Cadru strans.compartiment de tren vechi.banchete roase de vreme si de molii.ferestre murdare.afara ploua ! personajele sint imbracate gros. geamurile pe interior sint aburite.de la caldura extrema.imbulzeala pe peron.o gara uitata undeva prin tara.zgomotul de fond e asigurat de voci tabagice.miros amestecat de palinca si transpiratie perena.un preot Greco-catolic striga in gura mare.vorbeste in Latina, cu accent de latrina. Isi apostrofeaza tovarasii de calatorie.trudeste din zor cu citate despre apocalipsa.in compartimentul alaturat alte voci una dintre ele se distinge clar.glas de tenor. Atentie se canta! “noi sintem romani “ si “trec batalioane romane, Carpatii”. Nimeni nu pare mirat si fiecare participant la calatorie isi vede in continuare de propria sa conversatie conventionala.e duminica si lumea pare resemnata.si duminica in sine e prea conventionala. Nu este un sccenariu de film de competitie internationala.nici un inceput de nuvela vulgar-realista.Este doar un crampei dintr-un cadru fix, in acceleratul de Timisoara-Cluj. In Romania anului 2007 ! La multi ani, Romania!