a serios road trip

Daca te simti Guliver in Tara Piticilor si arunci o piatra inspre luna plina
o sa ai aceeasi senzatie pe care am avut-o eu in drumul spre Sighisoara;
“peisajul de windows vista “- copyright Atari Cubecast si piesele lungi de kilometri intregi copyright Plastikman , au intregit planul 3 D din fata ochilor mei.
Am ajuns intr-un décor medieval cu accente usor gotice,unde cimitirul e pus la inaltimea celui mai inalt deal intru delectarea turistilor rataciti.si nici macar a acelora, pentru ca, spre surpinderea mea, Sighisoara nu era asediata decit
de razele desktopice ale lunii si de localnicii resemnati.
Locul de pierzanie salasluieste chiar sub turnul lui vlad, cel cu ceasul zgomotos,
intr-un design de club imbracat in caramida rosie si tepuse cu virful
tupeist in sus…. Acolo au navalit peste tinerii spectatori sunetele minimalistice.Fara nici o tactica concreta de invaluire, tinerii pokemoni si domnisoarele pudrate in exces s-au predat usor unui Hauteculture melancolique, posesor de razboi pudrat cu vanilie;apoi un Atari prea coerent, dar al carui razboi a rasculat lumile interioare ale participantilor.Fiecare cu delirul sau..
Nici nu mai stii daca dupa o noapte ca asta consumul de orice e considerat prin definitie un abuz.Si probabil ca nici nu iti dai seama ca atunci cand nu iei viata prea in serios, moartea la bascalie si cand incepi sa explorezi lucruri dincolo de limitele ratiunii, toate astea la un loc se cheama cumva Divina Comedia?
Chiar asa, Mircea ! De ce umbrele nu au culori?

Recent, in Venezuela s-a hotarat de catre presedintele Chavez sa se dea ora inapoi sau inainte, in asa fel incat ora oficiala a acestei tari sa nu mai coincinda cu cea a Statelor Unite. Asta inseamna ca poate pana la urma, fiecare dintre noi va fi liber sa-si stabileasca propriul sau fus orar; sa-si calculeze cum vrea zilele saptaminii si de ce nu sa-si aleaga anii de nastere. Oricum si viata si moartea sunt pina la urma niste calcule matematice riguroase si asta ne inspaiminta uneori. Nasterea in jurul unei anumite luni si moartea in jurul unei anumite varste. Come on! Propun ca fiecare dintre noi sa isi aleaga singur ce zi a saptamanii urmeaza in ziua imediat urmatoare, ce luni din an ar vrea sa le repete, sa ne schimbam numele tarii sau chiar zilele de nastere. Am putea da nastere la un mic haos controlat. Evident totul sub obladuirea unui comitet select care sa ia tot haosul intr-un mic calcul mai putin matematic si mai mult estetic. Altfel ne-am putea trezi cine stie, Doamne Fereste, cu imnul national schimbat in “ma mananca palma stanga “, noul hit al domnului Guta. Numai ca de-aici am ajunge la vesnica polemica a dictatorilor “luminati”, cei care impanzesc oarecum uniform tinuturile din toate cele patru puncte cardinale ale propriului nostru glob. Iar daca te arunci sub un brad de Craciun, globul cel mai stralucitor galben-mov iti va face cu ochiul,iar tu te vei repezi salbatic sa –l strivesti in mana. De undeva din off, un grup de copii batrani ( genul celor care participa la concursuri tv, impinsi de la spate de parinti complexati), iti vor canta “ O brad frumos!!! Obraji frumosi!!! Abia atunci iti vei da seama ca ai un inceput de febra , ai inceput sa delirezi si ca ochii iti sticlesc a pericol. Iti arunci capul sub jetul rece de apa care o sa iti stinga lava incadescenta din capul tau. Abia atunci ai sa te uiti la ceasul de la mana si ai sa exaclami uimit “s-a dat ora inapoi cu o ora jumatate, saptamina inainte cu 10 zile ! A venit Craciunul Consumatorilor”.

azi a inceput asa!

sa nu ne pierdem calea!

Cadru strans.compartiment de tren vechi.banchete roase de vreme si de molii.ferestre murdare.afara ploua ! personajele sint imbracate gros. geamurile pe interior sint aburite.de la caldura extrema.imbulzeala pe peron.o gara uitata undeva prin tara.zgomotul de fond e asigurat de voci tabagice.miros amestecat de palinca si transpiratie perena.un preot Greco-catolic striga in gura mare.vorbeste in Latina, cu accent de latrina. Isi apostrofeaza tovarasii de calatorie.trudeste din zor cu citate despre apocalipsa.in compartimentul alaturat alte voci una dintre ele se distinge clar.glas de tenor. Atentie se canta! “noi sintem romani “ si “trec batalioane romane, Carpatii”. Nimeni nu pare mirat si fiecare participant la calatorie isi vede in continuare de propria sa conversatie conventionala.e duminica si lumea pare resemnata.si duminica in sine e prea conventionala. Nu este un sccenariu de film de competitie internationala.nici un inceput de nuvela vulgar-realista.Este doar un crampei dintr-un cadru fix, in acceleratul de Timisoara-Cluj. In Romania anului 2007 ! La multi ani, Romania!