m-am mutat la http://dinbloculturn.wordpress.com

totul in jurul  porcariei cu intrunirea  nato va fi odios. Odios bourne!!!! Odi Osbourne!!!

"Bai , e ca dracu de intuneric aici "-spuse lucifer

cum mi-am petrecut sfarsitul lumii

acuma stiu......era un motel ieftin in care trebuie sa bagi moneda ca sa iti porneasca televizorul sau aerul conditionat ...asternuturile folosite si mirosul de praf invelit in mucegai erau pretutindeni...de undeva de langa camera mea veneau spasmodic coruri de gemete infundate, semn ca doamnele inchiriate cu ora isi faceau constiincios treaba....din cand in cand , o tuse tabagica cobora infundat din tavan..soferii de tir si comis voiajorii erau lalolalta cufundati in intuneric, loiali modului lor de viata repetitiv. acolo fericirea e fragmentata, pisata si imprastiata in cotloanele cele mai ascunse, la fel ca otrava de soareci..nu reusesc sa adorm....incerc sa imi aprind nervos o tigara uda, pe care fara sa imi dau seama incep sa o mestec...gustul amarui de tutun imi inunda gura iar gandurile mele se regrupeaza incet catre dennis....e si normal sa se intimple asta, pentru ca azi se implineste un an de cand m-am despartit de el....nu mai stiu nimic de el si nici nu am curaj sa ii scriu un rand, un sir....ma refugiez in fiecare noapte in moteluri ca acestea, ca intr-un templu sacru din indepartata combodgie....oare acolo barbatii se iubesc intre ei?
dennis.....dennis era incantator... ingrozitor de frumos, un pic prea tanar insa..
oare il caut sau incerc sa fug de el ? calatoriile mele au inceput cu sfarsitul relatiei dintre noi....pina atunci.....locurile noastre de dezmat erau hotelurile luxoase si paturile cu asternuturi de matase...m-am infruptat din trupul sau tanar asa cum un flamand s-ar infrupta cu cele mai mari delicatese la un ospat maret la care a ajuns cu totul intimplator...uneori savuram fiecare particica din el asa cum renumitii degustaori de vinuri scumpe isi plimba licoarea dintr-o parte in cealalta a gurii , inainte de a o pravali inspre stomac...batranetea mea s-a pogorit ca o umbra upercut asupra tineretii lui..razboiul infidel dintre generatii se desfasura aproape armonios acolo , in noptile albite de parfuri scumpe...o sa ne iubim mereu asa.....ne spuneam unul altuia....stiam ca mintim amandoi....
de undeva din stanga mea se aude o usa trantita....tresar usor, mai degraba dintr-un reflex conditionat decit provocat de vreo spaima usoara.....
si uite ca s-a facut iarasi dimineata.....uneori numai dimineata devreme iti dai seama cat de tarziu s-a facut...
se aud deja primele zgomote de motoare uriase, semn ca primii care se trezesc si pornesc la drum sint soferii de tir...peste putin timp ii urmeaza comis-voaiajorii si apoi eu...aceasta este intotdeauna ordinea, de cand am recunoscut ca imi este dor de dennis si mai ales de cand l-am pierdut pentru totdeauna in accidentul ala monstruos , de pe autostrada... exact acum un an...

( oare ce am ajuns sa numar acum.....un an de zile de cand dennis a disparut de langa mine, un an de zile de cand s-a intimplat accidentul sau un an de zile de cand mi-am dat seama ca viitorul meu va fi compus doar din amintirile cu el? )

ma gandeam sa iti las o amintire, ceva acolo...pentru cand nu am sa mai fiu...dar nu am gasit nimic...asa ca...am hotarat sa mai fiu...

ar fi cazul sa abuzam un pic mai mult de minunile din noi....asta inseamna ca ne provocam un abuz de incredere?

ieri, o domnisoara cocheta mi-a marturisit ca o dor ovarele.  e cel mai frumos compliment pe care l-am primit pina acum de la cineva...

a venit primavara ?

atunci am sa inchin un pahar de gin comic...

interviu

eu si colegul

s-a rasuflat zvonul din cosul sccenarilor supulente romanesti....s-a rasuflat cum ca renumitul raliu paris -alger-dakar se va tine incepind cu anii urmatori intre budapesta si bucuresti. adica, cu celelate cuvinte ale mele....budapesta inlocuieste parisul , iar bucurestiul inlocuieste alger-dakar..
ca un nene care am copilarit in Africa , as putea sa spun ca mi se pare cea mai buna alegere pantru acest raliu..de la bors la bucuresti , numarul gropilor si santurilor de pe drumurile noastre le depasesc pe cele dintre alger si dakar..

http://www.stashmedia.tv/latest/index.html
aici ii puteti gasi pe unii dintre prietenii mei Anton cu fratele sau Damian, Silviu si gasca de la studioset...vedeti in ce companie selecta s-au incadrat ?

am inceput sa tin socoteala orelor....sint obsedat de timp, ma uit foarte des la ceas, iar in curand in casa mea o sa am cite un ceas pe fiecare perete.la mana nu imi place sa port .imi place in schimb sa-i intreb pe cei din jur cit este ora..apoi, sa o confrunt cu cea de pe mobilul meu.ceasul de pe laptop este cel mai exact..sau cel putin, asa cred eu..mi se pare extraordinar ca ori de cite ori aprinzi computerul, ora exacta te asteapta mereu cuminte acolo, in dreapta sus..chiar acum, cand scriu este ora 14:07:45; numai ca secundele o iau mereu inainte. ceasul prinde clipa....asta s-a mai spus...secundele ma dispera cel mai mult...privindu-le cum se plimba una dupa alta,parca ar infuleca cineva in graba cite un numar...si tot asa..., ma apuca un pic de panica...imi place uneori sa ma joc cu ceasul de pe perete...sa il dau inapoi sau inainte...si apoi sa uit cit este ora exacta de fapt..dar imi aduc aminte imdiat sa il pun la loc..asadar timpul e un calcul matematic..pina la urma...la fel si viata...moartea este un calcul matematic..am avut impresia ca brusc, secundele ceasului de pe laptop s-au oprit..ca poate au obosit...numai ca ele nu obosesc niciodata..doar noi, cei care le privim..
hai ca trebuie sa plec...deja am intarziat...ai vazut? iarasi si-au batut secundele joc de mine...

intr-o seara de sambata mi-am facut vant in embryo.cezar m-a insotit.au disparut barele de striptease.au aparut fecioarele apretate...rochiile stilate si pantofii cu bretea..cezar imi sopteste conspirativ " ce de fete frumoase ! '' . ma uit atent in jurul meu si il aprob instant..
dupa citeva minute, incep sa ma rusinez...e clar , frumusetea in exces ma intimideaza....am plecat degraba spre casa..
mircea ma dojeneste usor..ca iarasi vin tarziu acasa....

unabletodisable.wordpress.com

si zici ca ti-ai golit buzunarele de toate sperantele? zici ca degetele ti-au amortit de atita prea multa cuviinta? ca iti platesti chiria in fiecare luna cu constiinciozitate la sanatoriul disperarii? ca mersul pe jos ti-a tocit conturul umbrei tale tremurande?ca ti-ai depus lacrimile cuminte intr-o banca de suspine? hai, fii serios, domnule !!!
tine-ma de mana strans si hai sa pornim spre cararea galbena ! stiu eu unde duce...doar sa ai incredere in mine...

cu siguranta brasovul a reusit sa-si asterne un strop de originalitate in infatisarea lui.dincolo de aspectul sablon de burg nemtesc,el a reusit sa inchege in el si ceva suvoaie de mentalitate pur romaneasca..au aparut numeroase restaurante cochete cu meniuri variate, pensiuni cordiale, chiar daca unele dintre ele cu tarife cam grosiere, barulete si cafenele colorate, cu design ingrijit, asemeni colonialelor de altadata, frumos mirositoare din zestrea bunicii.Oamenii sint frumosi, se poarta ochii albastrii sau bretoanele frumos desenate, rochitele peste pantaloni si turistii vorbitori de limba engleza.Acestia din urma par intr-adevar fermecati de stigmatele acestui oras, si poate ca ei reusesc sa il vada exact acolo unde ii este destinat sa fie..cred insa ca brasovului ii lipseste cu adevarat un club -emblema..exista doar incercari timide de a impaca tendintele muzicale actuale...pentru cei mai tineri si mai nervosi din fire exista Cabinet sau Kabinet, un loc prea refugiat parca, unde gurmanzilor de breakbeat si drum and bass li s-a pregatit o sala inalta cu tavan fals si sunet in reluare, cu aspect de hala industriala reconditionata.Pacat, mai ales pentru faptul ca tinerii consumatori de acest gen sint chiar mult mai numerosi( si poate chiar mai manierati) decit cei din Bucuresti.Un minus mare cit un semn de circulatie dintr-o intersectie central urbana, sint paharele de plastic in care sint servite bauturile si toaletele neterminate.La polul opus, pentru cei care gusta muzica house cu toate derivatele ei, exista Hush Hush.Tot intr-o locatie de hala extraordinara, in care parca inca mai intrezaresti umbrele masinilor de cusut de altadata( in cazul in care cumva acolo si-ar fi avut vreodata salasul o fabrica de confectii sau nu..).de data asta paharele din plastic au fost inlocuite cu cele de sticla, sunetul un pic imbunatatit(desi bass-ul se pare ca la suparare s-a cam ascuns de rusine).din pacate un design profund neprietenos, cu un bar care cresteaza parca ringul de dans, facandu-i pe devoratorii dansului sa se simta stingheriti in propriul lor teren de joaca.e totusi de laudat macar efortul celor de-acolo de a incropi mult laudatele locuri de mai sus, dar parca pripa le-a fost tot timpul cel mai important consilier.
spun toate lucrurile astea, pentru faptul ca multe din drumurile mele in ultimii ani s-au intrepatruns cu brasovul.am petrecut clipe , ore si zile minunate aici si parca simt nevoia sa strig cit pot de tare ca brasovenii merita mai mult.mult mai mult !!!

ieri in fata la tnb vad ghiseul realitatea tv. burnita si in toata deruta aia de 6 seara,panoul celor amarati era frumos luminat. stateam cu pixul in mana si planuiam niste fraze frumoase. vroiam sa le spun cum ca tragedia noastra e mult mai mare si nu se numeste democratie prost inteleseasa sau conducatori de rangul al treilea.imi doream sa-i conving de instinct, sa-i fac sa inteleaga ca drama se petrece inttr-un cadru mult mai restrans. exista intr-adevar o maladie nationala, dar traseul e individ-colectiv. e de fapt o epidemie consecinta a ceea ce se petrece de fapt cu insul in sine. in cazul oamenilor perfizi,a majoritatii, atunci cand se ajunge la un punct limita al nesimtirii si al minciunii, se merge in continuare mai departe, fara niciun fel de cainta. suntem cumva cu cutitul la os, aud tot mai des cum oamenii renunta si o iau de la capat,prietenii mi se tot despart in stanga si-n dreapta. se da arama pe fata ca la un fel de sfarsit al lumii pentru ipocriti. we've been sacked! asa ca ne mancam unii pe altii in nestire, ca un pui de animal de prada cu ochii lipiti.ne bagam picioarele si plecam, pe unii ii declaram decedati, iar pe altii ii mai toleram din cand in cand. ne lipseste cu desavarsire sentimentul loialitatii. nu mai putem fi fideli unul altuia pentru ca ne rostogolim in multiple idenitati. pana la urma e foarte usor, intr-un oras atat de mare. aseara am vazut California Dreamin,' filmul cel fara sfrasit sau cel fara de sfarsit. de fapt inspre final am intuit cel putin trei momente consecutive in care s-ar fi putut terminat. e cea mai genuina reprezentare vizuala a ceea ce reprezinta specificul si caracterul pur romanesc in varianta sentimental intuitiva . o dovada exceptionala a inteligentei emotionale colective. suntem o natie de oameni atat de realisti si de inteligenti in acelasi timp, incat asta e singurul lucru pentru care ne putem numi patrioti. filmul porneste din prima absolut caterincos, odata ce domnul Armand Asante apare si nu-ti sta mintea decat la o friptura de berbec la protap. cam asta iti inspira Don Fernando asta venit la marele misto pe platourile de filmare din Romania. oricum alegerea lui e absolut eleganta si ar fi pacat sa nu recunosc faptul ca in anumite momente m-am lasat usor impresionata de caracterul lui. sracul american.insa Capalnita e de fapt actorul principal, satul construit parca din cartoane de oua. asta e motivul pentru care am empatizat mult mai bine cu atmosfera, decat cu personajele. Doiaru e de neclintit, e baiatul rau de tara, care probabil se invarte in anturajul celor care ucid cu sapa. dar cu scoala vietii,calit,dezamagit,seducator.un om cu un trecut tragic in urma caruia s-a schimbat considerabil. nu obsedat, ci ranit. doua sunt secventele care m-au facut sa exuberez.prima este celebra "fuck you,fuck usa, fuck nato ...", iar a doua e "ma, voi muierile sunteti toate la fel."si cam atat. Doiaru e preferatul meu.in rest am ras infundat la soldati, la fetele din sat, la grevisti,la primar, la ministru, la conjugarea verbului Querer, la sanii Monicai, la engleza pocita si la Elvis.
daca ar fi fost sa aleg eu un final, as fi oprit filmul dupa incaierarea lor, atunci cand trenul cu americani pleaca si incep artificiile." wow, did you see that?"montaj si sunet de prima clasa. pe un sistem cinci plus unu tresari binisor de cateva ori. la Gopo l-as premia pe operator pentru secventa bataii. pe pustiul cret l-as premia in rol secundar pentru ultimul moment cand o invata pe Monica engleza si ii spune ca o iubeste. pe Monica nu prea as premia-o pentru ca m-a intristat destul de tare. e o chestie subiectiva. mi s-a parut prea amarata si mi s-a cam facut mila. dar a facut frumos dragoste cu americanul in apartamentul de la oras. m-am linistit destul de tare la final. am priceput din nou aceeasi realitate pe care o tot vad, incepand de anul trecut cu A fost sau n-a fost si restul. insa California Dreamin, profund sarcastic si matur e pentru moment favoritul meu.

am avut oaresce retineri in a viziona filmul domnului Mungiu, 4, 3 , 2...ieri s-a intimplat sa imi calc retinerile si am purces la privitul lui.si nu mi-a parut rau.nu comentez tehnica artistica, incadraturile sau jocul actorilor..nu ma pricep la asta si nu as putea fi cea mai indicata persoana sa fac acest lucru.am sa vorbesc doar despre emotia profunda pe care mi-a transmis-o.si crede-ma ca pe tot parcursul acestui minunat film am simtit o mana invizibila care imi strangea puternic umarul stang.asta..poate ca filmul m-a transpus oarecum intr-o perioada neagra pe care am trait-o cu cea mai miniscula terminatie a corpului meu...1989 m-a prins la varsta de 19 ani, iar povestea din film, in acele vremuri era o poveste cit se poate de banala si raspandita..existau atit personaje ca domnul bebe, sau ca cele doua domnisoare, aproape la fiecare colt de strada...filmul te striveste in primul rand prin subiect,naturaletea actorilor si nu in ultiumul rand detaliile rafinate ale costumelor, sccenografiei si recuzitei .mi s-au derulat in fata ochilor franturi absurde dintr-o romanie intunecata, in care griul si maroul , alaturi de mirosul constant de putrefactie, pilitura de fier sau cauciuc reesapat te tintuiau violent indoor ..apartamnetele de bloc, in care oamenii stau si acuma stocati aleatoriu...nu erau decit niste celule mai mici ale unei inchisori mai mari, pe care cu stupoare, niste romani au pregatit-o minutios pentru alti romani.acea minoritatea absoluta, strans unita in jurul unui dement analfabet , nu s-a pulverizat nici macar astazi, in iuresul vremurilor noi de capitalsim salbatic.cei de atunci s-au transformat sinuos in vasnici aparatori ai noii Constitutiei, iar unii dintre ei au pus serios umarul la crearea unei constitutii subrede, usor atacabila intocmai castelelor de nisip construite de copii pe malul marii.De fapt filmul 4 luni, 3 saptamani si 2 zile mi-a demonstrat faptul ca pina la urma cosmarul de odinioara se prelungeste in convulsii chiar si acum.personajele care ar fi trebuit sa infunde puscariile pentru ca au acceptat tacit un decret absurd, prin care avortul a fost scos in afara legii, si-au construit partide, si-au achizitionat trusturi de media si ne tin lectii de moralitate.desi locul lor ar fi fost sub ghilotina, ei reusesc sa scoata in afara legii aproape singura reduta prin care ar putea fi desconspirati.Justitia de astazi nu le e potrivinica pentru ca e deja in mainile lor, in schimb CNSAS le statea in cale. iar calitatea de membru si colaborator al fostei Securitati a regimlui Ceausescu ii invinovateste si ii face direct responsabili de drame ca cea din filmul lui Mungiu..Multi dintre cei tineri care au vazut acest film, au impresia ca au vizionat o fictiune cutremuratoare.Nimic mai fals...Sccenariul filmului nu este fictiune.Este o relatare, iar el se contiuna firesc cu situatia de astazi de la CNSAS.
in acesti caz, da-mi voie sa spun ca nu tin in mine nici un sentiment patriotic, iar gestul patetic de a tine palma dreapta cazon la inima , la auzul imnului de stat, mi se pare o injurie la adresa victimelor regimului comunist de odinioara, ca acelea din filmul 4 luni, 3 saptamini si 2 zile.

oare ce ai putea alege intr-o seara de sambata? fie un mars fortat in fabrica de ligheane session sau derapaj elitist in embryo...eu le-am inghitit pe amandoua..in session....acelasi razboi total si incrancenat cu muzica si dansul al tinerilor de-acolo.....asaltul desavirsit al luptatorilor minimal...dansul specific cu datul din maini prin miscari longitudinale de jos in sus.( asemenea freamatului din aripi al pinguinilor)..iti da impresia ca ai nimerit intr-o lume de icarusi dezlantuiti...
embryo.......complet metamorfozat....dintr-un club cochet cu design cocoonian intr-un galantar prafuit de cofetarie ratata...
am esuat....intr-un embryo foaarte primitiv, care din pacate ramine in continuare singura oaza colorata a celor care nu au dorit sa fie inregimentati in batalioanele de clubberi performanti...am dansat pe a-ha, dead or live si new order...baaaaaaa.....am dansat.....
dimineata devreme am numarat citeva momente de melancolie fatza de mixatul pe vinil si comunicarea numai prin telefon fix, de dinainte de 89...
alaturi de 2 oameni frumosi...
cand am ajuns acasa, m-am uitat in oglinda si...pentru prima data dupa un timp indelungat...am zambit..
am dormit ca un prunc....

Am reusit sa -i vad de ceva timp pe tinerii activisti ai partidelor politice din Romania.Sint exact copy paste-ul celor de dinainte de 89.Ceea ce ii uneste pe cei de-acum cu cei de dinainte de revolutie este exact servilismul total gratuit , fara ca sa le-o ceara cineva anume fata de seniorii partidului.De fapt aici e vorba de acei tineri care si-au dat seama ca se pot propulsa in corul propagandistilor prin atitudini umlitoare si prin coate duodenale in figurile celorlalti participanti la viata politica.
Practic sistemul lor de valori se relationeaza la domnii aceia in costume hugo boss, carora parca le-au fost oferite gratuit de versiorii din germania, adoptind de la mersul desantat pina la burta din dotare a acestora, plus tupeul erect de a-si striga in gura mare patriotismul.Ce nu realizeaza saracii tineri, ca idolii lor nu sint decit niste moaste expirate de politician care a dat buzna in viata politica in 89.Fie au suferit o transhumanta scatofilica din membru de partid comunist, raspunzator cu propaganda in membru de partid istoric,evident anticomunist, fie si-au aruncat la gunoi costumele Apaca mincate de molii, daruite cu drag de taticii lor descendenti ai hoardelor de calfe din Primaverii.Personaje ca basescu, orban, boc, finichiu, geoana, nastase,voiculescu, ponta, stolojan,vadim si iliescu nu sint decit niste bacili de fecale urat-mirositoare, exact rebuturile cele mai abjecte ale unei revolutii furate.Nu sinteti decit niste umili descendenti ai unor cete flamande care au fost lasate din mila sa intre in cetatea de scaun.Masinile scumpe, nevestele platinate sau parfumurile armani nu va alunga mirosul cafeniu al epidermei dumneavoastra.
Iar maimutele pubere care vor sa le ia locul, nu vor face decit sa ingroase noroiul zgrunturos al vietii politice romanesti.Te-ai prins, fraiere?

war stories

a trecut anul, a sosit anul, ni se ureaza tot felul de lucruri la tot pasul, zambim cu urme de speranta nefondata. au fost petreceri, a fost si mancare buna. mama m-a chemat la masa, mi s-a facut greata din doua miscari, am impodobit si brad, m-am straduit sa rulez colinde in minte, dar n-am ajuns nicaieri. s-a baut de revelion, s-a baut chiar bine,cu furnizori de spirtoase si adiacente. s-au pierdut mintile si englezii intrebau de rezolutii. e bine totusi ca s-a incheiat ceva si a inceput un altceva. pentru ca eu personal tanjesc dupa starturi. mi-am propus uman o mie de lucruri de facut, n-am ajuns la o schema, dar m-am gandit la creion si hartie,de parca de maine va fi altceva. lucrurile vin si pleaca ,generate strict de incompetenta noastra de a lua decizii ferme. si cand te gandesti ca e vorba doar de un da sau nu. incepe un pic cam trist, dar let's face it! avem o groaza de lucruri de facut si mult prea multe pretexte. ca sa nu vorbim despre ninsoare, premiile Nights 2008 sau Tommy Lee, hai sa facem ceva de data asta. promit ca nu sunt lenesa,jur!