ieri in fata la tnb vad ghiseul realitatea tv. burnita si in toata deruta aia de 6 seara,panoul celor amarati era frumos luminat. stateam cu pixul in mana si planuiam niste fraze frumoase. vroiam sa le spun cum ca tragedia noastra e mult mai mare si nu se numeste democratie prost inteleseasa sau conducatori de rangul al treilea.imi doream sa-i conving de instinct, sa-i fac sa inteleaga ca drama se petrece inttr-un cadru mult mai restrans. exista intr-adevar o maladie nationala, dar traseul e individ-colectiv. e de fapt o epidemie consecinta a ceea ce se petrece de fapt cu insul in sine. in cazul oamenilor perfizi,a majoritatii, atunci cand se ajunge la un punct limita al nesimtirii si al minciunii, se merge in continuare mai departe, fara niciun fel de cainta. suntem cumva cu cutitul la os, aud tot mai des cum oamenii renunta si o iau de la capat,prietenii mi se tot despart in stanga si-n dreapta. se da arama pe fata ca la un fel de sfarsit al lumii pentru ipocriti. we've been sacked! asa ca ne mancam unii pe altii in nestire, ca un pui de animal de prada cu ochii lipiti.ne bagam picioarele si plecam, pe unii ii declaram decedati, iar pe altii ii mai toleram din cand in cand. ne lipseste cu desavarsire sentimentul loialitatii. nu mai putem fi fideli unul altuia pentru ca ne rostogolim in multiple idenitati. pana la urma e foarte usor, intr-un oras atat de mare. aseara am vazut California Dreamin,' filmul cel fara sfrasit sau cel fara de sfarsit. de fapt inspre final am intuit cel putin trei momente consecutive in care s-ar fi putut terminat. e cea mai genuina reprezentare vizuala a ceea ce reprezinta specificul si caracterul pur romanesc in varianta sentimental intuitiva . o dovada exceptionala a inteligentei emotionale colective. suntem o natie de oameni atat de realisti si de inteligenti in acelasi timp, incat asta e singurul lucru pentru care ne putem numi patrioti. filmul porneste din prima absolut caterincos, odata ce domnul Armand Asante apare si nu-ti sta mintea decat la o friptura de berbec la protap. cam asta iti inspira Don Fernando asta venit la marele misto pe platourile de filmare din Romania. oricum alegerea lui e absolut eleganta si ar fi pacat sa nu recunosc faptul ca in anumite momente m-am lasat usor impresionata de caracterul lui. sracul american.insa Capalnita e de fapt actorul principal, satul construit parca din cartoane de oua. asta e motivul pentru care am empatizat mult mai bine cu atmosfera, decat cu personajele. Doiaru e de neclintit, e baiatul rau de tara, care probabil se invarte in anturajul celor care ucid cu sapa. dar cu scoala vietii,calit,dezamagit,seducator.un om cu un trecut tragic in urma caruia s-a schimbat considerabil. nu obsedat, ci ranit. doua sunt secventele care m-au facut sa exuberez.prima este celebra "fuck you,fuck usa, fuck nato ...", iar a doua e "ma, voi muierile sunteti toate la fel."si cam atat. Doiaru e preferatul meu.in rest am ras infundat la soldati, la fetele din sat, la grevisti,la primar, la ministru, la conjugarea verbului Querer, la sanii Monicai, la engleza pocita si la Elvis.
daca ar fi fost sa aleg eu un final, as fi oprit filmul dupa incaierarea lor, atunci cand trenul cu americani pleaca si incep artificiile." wow, did you see that?"montaj si sunet de prima clasa. pe un sistem cinci plus unu tresari binisor de cateva ori. la Gopo l-as premia pe operator pentru secventa bataii. pe pustiul cret l-as premia in rol secundar pentru ultimul moment cand o invata pe Monica engleza si ii spune ca o iubeste. pe Monica nu prea as premia-o pentru ca m-a intristat destul de tare. e o chestie subiectiva. mi s-a parut prea amarata si mi s-a cam facut mila. dar a facut frumos dragoste cu americanul in apartamentul de la oras. m-am linistit destul de tare la final. am priceput din nou aceeasi realitate pe care o tot vad, incepand de anul trecut cu A fost sau n-a fost si restul. insa California Dreamin, profund sarcastic si matur e pentru moment favoritul meu.