a serios road trip

Daca te simti Guliver in Tara Piticilor si arunci o piatra inspre luna plina
o sa ai aceeasi senzatie pe care am avut-o eu in drumul spre Sighisoara;
“peisajul de windows vista “- copyright Atari Cubecast si piesele lungi de kilometri intregi copyright Plastikman , au intregit planul 3 D din fata ochilor mei.
Am ajuns intr-un décor medieval cu accente usor gotice,unde cimitirul e pus la inaltimea celui mai inalt deal intru delectarea turistilor rataciti.si nici macar a acelora, pentru ca, spre surpinderea mea, Sighisoara nu era asediata decit
de razele desktopice ale lunii si de localnicii resemnati.
Locul de pierzanie salasluieste chiar sub turnul lui vlad, cel cu ceasul zgomotos,
intr-un design de club imbracat in caramida rosie si tepuse cu virful
tupeist in sus…. Acolo au navalit peste tinerii spectatori sunetele minimalistice.Fara nici o tactica concreta de invaluire, tinerii pokemoni si domnisoarele pudrate in exces s-au predat usor unui Hauteculture melancolique, posesor de razboi pudrat cu vanilie;apoi un Atari prea coerent, dar al carui razboi a rasculat lumile interioare ale participantilor.Fiecare cu delirul sau..
Nici nu mai stii daca dupa o noapte ca asta consumul de orice e considerat prin definitie un abuz.Si probabil ca nici nu iti dai seama ca atunci cand nu iei viata prea in serios, moartea la bascalie si cand incepi sa explorezi lucruri dincolo de limitele ratiunii, toate astea la un loc se cheama cumva Divina Comedia?
Chiar asa, Mircea ! De ce umbrele nu au culori?